„Cred că pentru muzica contemporană publicul este invitat să se concentreze mai multpe proces sau pe starea pe care le-o transmite muzica.”

Ana Sireteanu: Mi-aș dori să începem dialogul nostru cu o scurtă incursiune în timp, la
începutul tău muzical, să-i spunem așa.
Loreta Porumbescu: M-am născut în Republica Moldova, în orașul Cantemir și am
crescut într-o familie de muzicieni, așa că am prins drag de muzică de mică. Am început să
cânt muzică populară, imitându-i pe părinții mei dar, din dorința de a nu-i copia, m-am decis
să cânt în continuare, dar altfel, altceva. Acasă, ai mei urmăreau în direct Festivalul Enescu și
ascultau lucrări simfonice și așa a apărut și curiozitatea pentru muzica clasică. Mai apoi am
mers la școala de muzică din oraș, unde am început să studiez pianul și mi-au plăcut până și
gamele, nu doar muzica clasică și am hotărât că voi urma acest drum. Am venit la București și
am urmat cursurile Universității Naționale de Muzică din București, la clasa prof. Delia
Pavlovici.

A.S.: Iar în prezent ești pianist la Opera Comică pentru Copii, la Secția de
Balet și profesor de pian la Școala nr. 5 din București. Cum îmbini toate aceste activități?
L.P.: Așa este, încerc să le fac pe toate. De asemenea, sunt și un artist independent,
particip la diverse proiecte la care sunt invitată, am înființat și o asociație numită
FlutePianoArt, împreună cu prietena și colega mea, flautista Diana Nedelea. Această idee s-a
conturat acum doi ani și am avut câteva proiecte, unul dintre ele numindu-se Metamorfoze
Românești, unde am încercat să promovăm creația românească. Noi funcționăm și ca duo, am
avut recitaluri la Filarmonica George Enescu, la Filarmonica din Brașov, la Muzeul
Etnografic din Cluj. De asemenea, asociația noastră organizează anual, în parteneriat cu
Școala Gimnazială de Arte nr. 5, Festivalul de Muzică Clasică Românească HopSa.
În privița timpului pot spune că îmi place să funcționez așa deoarece cred că aceste
preocupări pe care le am se completează una pe cealaltă. Simt că dacă nu aș cânta, nu aș putea
să-i inspir pe copii, iar dacă nu aș preda, s-ar pierde o bucurie din mine.

A.S.: Cum ai primit invitația de a participa la proiectul Friends. Encore și cum ți se pare
ideea de a aduce scurte piese semnate de compozitori români contemporani în patru capitale
europene?
L.P.:Cred că este un proiect foarte frumos, care urmărește cateva scopuri importante.
Publicul se întâlnește cu lucrări contemporane și cum să se întâmple asta, dacă nu prin piese
scurte, de efect? Este un proiect care scoate la lumină compozitori tineri, ale căror creații sunt
extraordinare, dar, fiind la început de drum, nu sunt suficient de cunoscuți. Iar noi, interpreții

nu putem decât să savurăm procesul de studiu și de prezentare a acestor lucrări pe scenă.
Inițiativa m-a bucurat încă de la prima apariție a proiectului, de anul trecut, iar eu am primit
invitația de fi implicată în această a doua ediție a proiectului de la Adriana Toacsen, când ne-
am întâlnit întâmplător, pe holurile conservatorului. Atunci mi-a spus că :„Am o propunere să
participi la un proiect absolut minunat, dar decizi tu dacă accepți sau nu!”. Și avea dreptate,
chiar este o experiență frumoasă! Mi-a povestit despre ce este vorba și am acceptat de la bun
început cu mult drag.

A.S.:Cum ai descrie creațiile pe care le vei interpreta?
L.P.:Toate au și provocări, au și idei frumoase, teme muzicale interesante, armonii care
mă bucură și mă fac să descopăr muzica dintr-un alt punct de vedere. Dacă ar fi să rezum totul
la un singur cuvânt aș spune provocare, dar și bucurie. Este ceva aproape nou pentru mine
deoarece până acum nu am luat contact chiar atât de îndeaproape cu piese contemporane, dar
mi-a plăcut foarte mult să lucrez la ele.

A.S.:Ce experiențe crezi că poate oferi muzica nouă publicului în sala de concert?
L.P.:Cred că pentru muzica contemporană, publicul este invitat să se concentreze mai
mult pe proces sau pe starea pe care le-o transmite muzica. Este foarte important să încerce să
simtă o emoție, cred că aceasta este cea mai la îndemână modalitate de a asculta muzica
contemporană pentru publicul care nu este foarte familiarizat cu aceasta.

A.S.:Care crezi că sunt modalitățile prin care artiștii de pe scenă se pot apropia de
public?
L.P.: Cu această problemă ne confruntăm cu toții zilnic. Cred că ne putem apropia de
auditoru prin poveste și emoție. Mi se pare important ca publicul să cunoască în primul rând
artistul și omul care interpretează și care compune lucrările, iar în al doilea rând, muzica
interpretată trebuie să spună o poveste și poate fi și explicată publicului din punctul de vedere
al interpretului.

A.S.:Din punctul tău de vedere, s-a schimbat rolul muzicii astăzi față de acum 30 de ani,
să spunem?
L.P.:Da, cu siguranță, iar tehnologia a schimbat acest aspect în primul rând. Având în
vedere că omul din zilele noastre gătește, se trezește și adoarme cu muzică pe fundal,
interacțiunea unei persoane cu lucrările muzicale este mult mai mare și mai la îndemână față
de acum 30 de ani, când, pentru a asculta muzică trebuia să mergi într-o sală de concert sau să
cumperi un CD. Și din acest motiv cred că a intervenit și o oarecare superficialitate în felul în
care ascultăm muzica, dar totodată cred că există speranța că publicul poate recepționa
mesajul oricărui gen muzical, atâta timp cât este livrat frumos și cu drag.

Interviu realizat de Ana Sireteanu