Diana Rotaru – Debumesquisse

Andrei Virgil Popescu – Allemande à la Chopin

Cătălin Crețu – Pendullum

Rubin Szabó Bázsa Lovász – Malneirophrenia

Gabriel Mălăncioiu – Typoncello

Sabina Ulubeanu – Sturm und Drang

Dan Dediu – Le Vent du Transylvanie

Sebastian Androne Nakanishi – lip of Fate

Andrei Petrache – Vertij
Șerban Marcu – Mirror Spiders
Cristian Bence-Muk – Schizofrenia
Irina Perneș – Old Women Falling out

Diana ROTARU

Aventurile Dianei Rotaru în Țara Minunilor Sonore Contemporane au început devreme, în urma coabitării cu compozitorul ei preferat – care, cu totul întâmplător, îi este și mamă. O consecință a acestui fapt este că s-a îndrăgostit iremediabil de muzicile șui și de oamenii șui. Pe primele le scrie (preferând hipnagogia și umorul cu iz balcanic) și le promovează în diverse contexte – în Festivalul Internațional MERIDIAN (co-organizat cu Irinel Anghel, care a primit în 2022 Premiul RRC pentru eveniment muzical de excepție); pe ultimii îi admiră și îi caută, ba chiar cu unii a avut norocul să colaboreze (a se vedea cazul de față). Își iubește mult profesorii de compoziție (Ștefan Niculescu, Dan Dediu, Frédéric Durieux) și studenții de la Universitatea Națională de Muzică din București, unde este conferențiar și se preocupă intens de „şuirea” lor.

Debumessquisse (2007)

După cum sugerează și titlul, lucrarea își află sursa de inspirație în figurațiile acvatice ale lui Claude Debussy și în vitraliile sonore născocite de Olivier Messiaen. Scrisă dintr-un foc în timpul unei rezidențe la Cité des Arts din Paris, Debumessquisse este una din cele mai norocoase piese ale mele care, începând cu premiera absolută de la Tokyo în 2008 (cu Satoko Inoue), a călătorit pe aproape tot globul, iar acum are şansa să fi poposit în degetele miraculoase ale pianistei Adriana Toacsen, lucru pentru care sunt foarte recunoscătoare. Construcția aparent improvizatorică se bazează în fapt pe o variație continuă, caleidoscopică, fractală, care transformă inițialele pâlpâiri delicate de licurici în hieratice acorduri, în văpăi dramatice care erup din străfunduri, în bizare cutii muzicale și, în final, într-o aripă.

_________________________________________________________________________________________

Andrei Virgil POPESCU

Andrei Virgil Popescu, născut în 1997 la Iași, a început studiul viorii la vârsta de 6 ani, sub îndrumarea profesorului Ioan Morna. A continuat educația muzicală la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași, debutând în compoziție în decembrie 2014, cu uvertura „Elysium,” compusă sub îndrumarea compozitorului Ciprian Andrei Ion. Ulterior, a urmat cursurile Universității Naționale de Artă „George Enescu” din Iași, specializându-se în compoziție și dirijat, avându-i ca profesori pe Ciprian Andrei Ion și Bogdan Chiroșcă. A obținut premii notabile în cadrul concursurilor naționale de compoziție și a creat muzica pentru spectacolele de teatru ce au fost montate la Teatrul independent „TACT" din Sighișoara și Teatrul „Luceafărul” din Iași. În prezent urmează studiile de masterat în cadrul Universității Naționale de Muzică București, la clasa de compoziție a prof. univ. dr. DHC Dan Dediu, fiind activ în festivalurile  dedicate muzicii contemporane, precum „Săptămâna Internațională a Muzicii Noi” și „CHEI.”

Allemande à la Chopin este o miniatură dedicată virtuozității pianistice, care îmbină sonoritățile difuze ale ghirlandelor sonore cu claritatea polifoniei baroce. Lucrarea poate duce cu gândul către o cutie muzicală, bogat ornamentată, pe care dacă o deschizi ești absorbit într-o dimensiune unde sunetul prinde formă și palpabilitate, iar timpul se dilată aducând aroma veacurilor de mult apuse.

_________________________________________________________________________________________

Cătălin CREȚU

Cătălin Creţu are o dublă formație, inginer electromecanic și muzician. S-a perfecționat în cadrul unui program de Studii aprofundate în compoziție, ca bursier Erasmus (2001-2002), și al unui master în Compoziție multimedia (2006-2008), ambele absolvite la Hochschule für Musik und Theater Hamburg, apoi a obținut titlul de doctor în muzică la UNMB (2008). Are o creație bogată în care se regăsesc lucrări în diferite genuri, de la muzică de cameră, corală şi opusuri simfonice la muzică electronică, muzică asistată de calculator, lucrări multimedia interactive. Din 2008, Cătălin Crețu este cercetător științific la Centrul de Muzică electroacustică și Multimedia și cadru didactic asociat al UNMB, iar din 2002 membru al UCMR.

Compoziția Pendulum este o versiune pentru pian și bandă a miniaturii cu același nume, din suita Piano Interactions II „Clopote și mecanisme” pentru senzori, pian preparat și mediu electronic. Acompaniamentul constă în pendularea permanentă între două acorduri de trei cvinte perfecte suprapuse construite în oglindă, având ca axă de simetrie nota fa# din octava centrală și intonate pe o versiune digitală a pianului preparat după instrucțiunile compozitorului John Cage. În versiunea originală a lucrării, interpretul era cel care determina balansul acompaniamentului, prin interacțiunea cu un senzor de distanță. În versiunea cu bandă, suportul sonor conține una dintre versiunile posibile, realizată în studio.

_________________________________________________________________________________________

Rubin SZABÓ BÁZSA LOVÁSZ

Născută în 2002 la Cluj-Napoca, Rubin Szabó Bázsa Lovász și-a început studiile muzicale la Colegiul de Muzică “Sigismund Toduță” unde a studiat pianul și vioara. În 2020 a început studiile superioare muzicale la Academia Națională de Muzică “Gheorghe Dima”, unde studiază vioara sub îndrumarea mentorului, Lect.univ.dr. Răsvan-Ionuț Dumitru; tot în acest an a început studiile în Filosofie la Universitatea “Babeș-Bolyai”. Este vioara I al Cvartetului Resonance, căruia i-a fost atribuită Bursa ACMC 2024 de către Cvartetul Arcadia. În calitate de compozitor, a câștigat numeroase premii, precum Concursul Național de Compoziție Corală Coraliada (2023), Retracing Bartók (2023), iar cel mai recent, Concursul de compoziție, ENCORE.

Malnieropfrenia (din greaca veche: mal (rău), oneiro (vis), phrenia (stare de spirit) – este acea stare mentală negativă care apare după un coșmar. În timp ce oneirofrenia este sentimentul de bucurie care apare după trezirea dintr-un vis plăcut, malneirofrenia este sentimentul de neliniște provocat de un coșmar care cauzează anxietate și în unele cazuri depresie. Se caracterizează printr-un temperament supărător și iritabil. Malneirophrenia este o miniatură pentru pian solo, scrisă într-un limbaj atonal cu două secțiuni interconectate. Prima secțiune este lentă, amterică și scrisă într-un Rubato continuu. Secțiunea a doua este mult mai mișcată, realizată într-o metrică schimbătoare.

Întreaga lucrare este construită pe motivul din incipit (A, D, Cis) care este simbolul neputinței de a decide ce e vis și ce e realitate. Fiind un element ciclic, lucrarea începe și se încheie cu acest motiv, finalul fiind adevărata trezire în realitate.

_________________________________________________________________________________________

Gabriel MĂLĂNCIOIU

Pe lângă influența decisivă a maestrului Remus Georgescu – cel care l-a inițiat în studiul compoziției muzicale, în timpul studiilor masterale și a celor de doctorat urmate la Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca a întâlnit importante personalități ale vieții muzicale românești precum Cornel Țăranu, Adrian Pop sau Valentin Timaru. Muzica lui Gabriel Mălăncioiu a fost prezentată publicului pe cinci continente în peste 300 de concerte, fiind interpretată de ansambluri prestigioase precum Neue Vocalsolisten Stuttgart, Corul de Cameră al Sloveniei sau ansamblul Aventure. În prezent, Gabriel Mălăncioiu predă Stilistica interpretării muzicii contemporane, Orchestrație și Analize muzicale în cadrul Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Muzică și Teatru. 

Typoncello

O seară de vară pe terasă, sorbind sunetele unui limoncello ce are izul unei mașini de scris foarte vechi. Contrastul evidențiat de titlul lucrării se reflectă asupra parametrilor muzicali, aflați într-o relație de puternică antagonizare: de-a lungul lucrării sunt folosite doar nuanțele dinamice extreme, discontinuitatea unor secțiuni contrastează puternic cu un perpetuum mobile sonor, schimbările neașteptate ale registrului sunt întâlnite la tot pasul. Lucrarea este dedicată Adrianei Toacsen.

_________________________________________________________________________________________

Sabina ULUBEANU

Sabina Ulubeanu este una dintre personalitățile artistice complexe ale generației sale, cu o activitate ce cuprinde compoziție, fotografie, muzicologie, performance experimental, management cultural și direcția artistică a unui festival de muzică și arte contemporane. Creația sa cuprinde lucrări camerale, simfonice, corale și transmedia, interpretate în toată lumea sub egida unor festivaluri importante, premiate la concursuri naționale și internaționale și difuzate pe posturi publice de RadioTV. Este interesată de problematica timpului, spațiului și memoriei, elemente ce unesc muzica, vizualul și antropologia în creația sa. A sintetizat aceste preocupări în teza de doctorat cu tema „Funcția memoriei în compunerea timpului muzical”. Din ultimele sale preocupări amintim un amplu proiect de cercetare și creație pornind de la regiunea istorică a Banatului, rezultat în performance-ul transmedia The Unified Voices of Banat  (noiembrie 2021 Berlin, 2022 și 2023 la București, Timișoara și Lugoj). În august 2022 a coordonat rezidența de dans și muzică contemporană BioAREALab împreună cu coregrafii Cosmin Manolescu și Cristina Lilienfeld, în calitate de compozitoare și performance artist, iar în februarie 2023 a fost desemnată câștigătoarea concursului de comenzi al UCMR, pentru lucrarea „Black Shirt and Blue Soap”, vioară solo și orchestră de cameră.

Sturm und Drang

Muzica, arta în general, posedă capacitatea unică de a prefigura diverse curente artistice, dacă ne amintim de sonoritățile melancolice regăsite în simfoniile în tonalitate minoră ale lui Haydn, precum celebra „a Despărțirii”, sau de unele dintre compozițiile lui Mozart, care au fost scrise înainte de piesa de teatru Sturm und Drang de Maximilian Klinger, ce a dat numele unei întregi epoci creative. În era noastră contemporană, o reîntoarcere ghidată la emoțiile elementare pare mai importantă ca oricând. Prin urmare, fluctuațiile tumultuoase ale sufletului, împreună cu fazele eterice, constituie stările principale pe care am avut intenția să le redau publicului. Forma lucrării este simplă, un A-B-A gândit în ideea dezvoltării continue, în care revenirea primei secțiuni, mai scurtă, face și referiri la elementele „câștigate”  pe parcurs, eternul apel la memorie care fixează și structural, și afectiv, reperele necesare audiției. Elementele de tip „toccata” se împletesc cu cele melodice sau armonice lente, timpul se contractă și dilată succesiv. Limbajul este unul quasi modal, accesibil, cu importanța sporită a unor centre sonore în momente cheie ale piesei.

_________________________________________________________________________________________

Dan DEDIU

A studiat compoziția la București cu Ștefan Niculescu și Dan Constantinescu, iar la Viena cu Francis Burt. A compus peste 180 de opusuri ce acoperă aproape toate genurile muzicale: 5 simfonii și alte 20 piese pentru orchestră, 11 concerte (saxofon, violă, vioară, pian, violoncel, trombon, chitară, dublu concert pentru vioară, violoncel, triplu concert pentru flaut, clarinet, violoncel, triplu concert pentru vioară, violoncel, pian), 7 cvartete de coarde, muzică de cameră în diferite formații, muzică pentru pian, coruri, cinci opere (Post-ficțiunea, Münchhausen, Eva!, O scrisoare pierdută, D’ale Carnavalului) și o ConcertOperă (Wagner Under). Este laureat al mai multor premii naționale și internaționale de compoziție și a coordonat în calitate de director artistic festivalul Săptămâna Internațională a Muzicii Noi (în 1999, 2001, 2007, 2008, 2016-2022). Dan Dediu este profesor de compoziție, director artistic al ansamblului Profil, iar între 2008-2016 a fost rectorul Universității Naționale de Muzică din București. De asemenea, este doctor honoris causa al Universității de Arte ”George Enescu” din Iași, al Universității din Craiova și al Academiei de Muzică, Teatru și Arte plastice din Chișinău. În iunie 2022 a fost ales Președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Le vent de Transylvanie

Imagine sonoră a unui tărâm bântuit. Rondo cu un semnal ascendent ca refren, o rafală explozivă. Primul cuplet: melodică filigranată, plăpândă, realizată printr-o tehnică eterofonică: imagine a unui vânt înmiresmat de mirosuri nocturne. Al doilea cuplet: imaginare “pachete” de saxofoni dintr-un “big band” în care nu lipsesc efectele de percuție (pocnete din degete): imagini al sărbătorilor transilvane. Al treilea cuplet: un vânt șfichiuitor, transformat într-unul vrăjit, plin de zvonuri, de semnale de vânătoare, de delicii ascunse. Final abrupt, asemenea unei morți violente.

_________________________________________________________________________________________

Sebastian ANDRONE-NAKANISHI

Sebastian Androne-Nakanishi este un compozitor român multi-premiat, stabilit în Elveția, care compune atât muzică contemporană pentru concerte, cât și coloane sonore pentru teatru, filme, jocuri video și media. Printre cele peste 25 de premii internaționale ale sale se remarcă Premiul I la Concursul Internațional de Compoziție Corală din Japonia (2020), trofeul „Golden Eye" oferit de Festivalul de Film de la Zürich pentru cea mai bună coloană sonoră (2018) sau Marele Premiu la Concursul de compoziție „George Enescu”, secțiunea simfonică (2014). Muzica sa a fost interpretată în întreaga lume de ansambluri precum Quator Diotima, BBC Singers, Musica treize, Tenso Chamber Choir și de orchestre precum „Tonhalle”, Filarmonica din Luxemburg sau Filarmonica din Shanghai. Căutarea sa neobosită pentru auto-descoperire și autoperfecționare l-a condus la obținerea unui doctorat în muzică în 2018, după ce a obținut o licență și un masterat în compoziție muzicală. În 2022 a finalizat cel de-al doilea său masterat în Compoziție pentru Film, Teatru și Media la Zürcher Hochschule der Künste. În același an, a primit „Composer’s Award" oferit de International Classical Music Awards și Premiul pentru Excelență în domeniul Artei Contemporane oferit de revista „Cariere” din România.

lip of fate

lip of fate îl include și pe Leap of Faith, ele co-existând într-o stare latentă. Titlul a luat naștere din dilema simplității și a naturaleței în muzică. Cum poate fi integrată o idee simplă sau un material improvizatoric în materia muzicală? Poate printr-un simplu act de credință sau un „salt de credință", așa cum îl numesc englezii. Cu toate acestea, lucrurile nu sunt atât de simple. Puterea și atracția simplității par a fi contracarate de superficialitatea și lipsa de substanță a simplismului. În plus, scurtcircuitul creat de omonimele „leap”-„lip” și „faith”-„fate” mă provoacă și mă duce într-un teritoriu semantic complex. Muzica pe care o compun trage inspirație din aceste idei, iar materialul meu muzical este construit în așa fel încât să permită coexistența ambelor sensuri: „saltul de credință” și „hotarul destinului” din „lip of fate”. Mai mult, variantele „saltul destinului” sau „hotarul credinței” sunt și ele perfect posibile. Astfel, piesa devine o călătorie muzicală ce prin titlu și substanță sonoră invită la multiple interpretări.

________________________________________________________________________________________

Andrei PETRACHE

Pianist la bază, Andrei Petrache a absolvit compoziția și masterul în aceeași specializare, la clasa prof. Univ. dr. DHC Dan Dediu. Totodată, studiază și dirijatul de orchestră, sub îndrumarea profesorului și dirijorului Cristian Mandeal. Este o prezență constantă pe scenele de concert din România, cu recitaluri de pian solo, muzică de cameră sau în diferite formații de jazz sau world music. Performanțele sale interpretative au fost răsplătite cu peste 30 de premii la concursuri de pian solo naționale și internaționale, la care se adaugă câteva premii acordate ansamblului muzical din care a făcut parte, în cadrul unor concursuri de interpretare și compoziție în formații de jazz. A compus peste 70 de lucrări, în stiluri diferite (clasic, modern, jazz, fusion) și a obținut peste 25 de premii la concursuri de creație. Piesele sale au fost interpretate în concerte sau festivaluri din România, Franța, Germania, Israel, Rusia, Japonia, Marea Britanie,, Belgia și Londra, Cambridge, Bruxelles, Danemarca și Emiratele Arabe.

Lucrarea Vertij face referire la quasi-haosul lumii contemporane în care ne scăldăm cu toții – ritmul alert al vieții, stresul care ne însoțește aproape permanent indiferent de activitate, zgomotul orașului, motorizarea constantă cu care încercăm să ne croșetăm agendele cotidiene, toate acestea au fost surse de inspirație în procesul de creație al acestei piese. Având la bază o structură dodecafonică concentrică, ca de centrifugă, fuzionată cu elemente bizare de jazz, ca niște zvâcniri, în Vertij am încercat să exprim muzical o stare de neliniște cosmetizată, zugrăvită într-o aparentă busculadă crescândă.

_________________________________________________________________________________________

Șerban MARCU

Șerban Marcu este absolvent al Liceului de Artă din Brașov, precum și al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, unde a urmat secția Compoziție, la clasa compozitorului Cornel Țăranu. După terminarea facultății, a rămas cadru didactic la Cluj, în cadrul Departamentului de Compoziție-Dirijat, la disciplinele Armonie, Aranjament coral și Compoziție. Creația sa cuprinde lieduri (Cinci lieduripentru mezzosoprană și pian pe versuri de Lucian Blaga), lucrări instrumentale (Ecouri pentru clarinet solo, Narcis pentru flaut solo, Mirror Spiders pentru pian etc.), lucrări camerale (Cinci bagatele pentru clarinet și cvartet de coarde, ThReeILLS pentru violă, corn și trombon, Necântec pentru fagot și cvintet de coarde etc.), lucrări corale (Imnul Heruvic, Tânguiri, Tatăl nostru etc.), un oratoriu (Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte), o operă (Lecția), două balete (Arahneea și orfeuridice) și poemul pentru orchestră Acteon. Lucrările sale au fost prezentate atât în cadrul unor concerte de autor, în Cluj și în alte orașe (Brașov, Bistrița), cât și în cadrul unor festivaluri importante (Toamna Muzicală Clujeană, Festivalul Cluj-Modern, Săptămâna Muzicii Contemporane – București).

Lucrarea pentru pian Mirror spiders a fost scrisă în anul 2021 pentru pianistul Bogdan Vaida și a fost prezentată în cadrul turneului național Classic Unlimited. Piesa conține o idee muzicală de 12 sunete diferite (o serie), dar tratamentul acesteia este diferit de abordările celei de-a Doua Școli Vieneze. Lucrarea are și o componentă vizuală, prezentând adesea scriitură în oglindă, în ideea că mâinile interpretului devin doi „păianjeni” într-un balet simetric, și conține și unele elemente de tehnică pianistică extinsă. Lucrarea a fost interpretată de pianista Adriana Toacsen și prezentată în cadrul Festivalul Meridian, tot în anul 2021.

_________________________________________________________________________________________

Cristian BENCE-MUK

Cristian Bence-Muk (n.31.08.1978, Deva), discipol al maeștrilor clujeni Hans Peter Türk și Cornel Țăranu (cu care a studiat Compoziția la nivel de licență și doctorat), își desfășoară activitatea în calitate de conf. univ. dr. la disciplinele Forme și Analiză Muzicală și Compoziție și este decanul Facultății Teoretice din cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca. Creația sa muzicală cuprinde piese corale, vocale, camerale, simfonice, vocal-simfonice, operă de cameră și balet. A obținut diferite premii naționale, iar lucrările sale au fost interpretate în cadrul unor concerte în țară și străinătate (Franța, Italia, Suedia, Portugalia, Polonia, Ungaria, S.U.A. etc.) și au fost publicate la edituri din România și Elveția. A fost implicat activ în diferite proiecte culturale și artistice sincretice, referitoare la relația dintre muzică, pe de-o parte și literatură, pictură, sculptură și film, pe de altă parte. În 11 iunie 2022 a fost ales Vicepreședinte al U.C.M.R.

Piesa Schizophrenia, scrisă în anul 2023 special pentru Adriana Toacsen și proiectul „Encore”, încearcă să surprindă presiunea extraordinară a multi-taskingului contemporan, care poate conduce la efecte dezastruoase, chiar patologice. Astfel, deși pianistul încearcă să controleze discursul sonor, pe baza a două mini serii de 6 sunete fiecare, cu un sunet în comun, „semnalele Morse”, sacadate, din creierul său, îi transmit că se află la limită, motiv pentru care încep să apară și diferite manifestări fizice necontrolate, care diversifică sonor piesa, prin includerea zgomotelor.

______________________________________________________________________________________

Irina PERNEŞ

Irina Perneș este o compozitoare și violonistă născută în 2001. A început studiul viorii la vârsta de 7 ani, iar în prezent studiază compoziție clasică (licență, anul IV) în cadrul Universității Naționale de Muzică București, având-o ca profesor pe compozitoarea Diana Rotaru. Studiul compoziției l-a început cu Sabina Ulubeanu, continuând aprofundarea în urma admiterii la facultate, la catedra de compoziție clasică. După începerea facultății, a participat în cadrul a două ediții ale workshop-ului „Soundmine" susținut în Belgia și la festivalul de muzici experimentale și improvizație „Mixtur” din Barcelona. Recent și-a completat studiile în cadrul universității de muzică „Fryderyka Chopina” din Varșovia, Polonia, la secția compoziție clasică cu profesorul Ignacy Zalewski.

Old Women Falling out

Piesa a fost inspirată de povestirea cu același nume scrisă de Daniil Harms și este inspirată de estetica absurdului și umorului. Unul dintre motivele pentru care am scris piesa este că muzica, la fel ca viața, mai trebuie uneori privită și din alte unghiuri, nu numai cu seriozitate și sobrietate. Muzical, tema povestirii este foarte ofertantă pentru tehnici componistice. Căderile au fost transformate în game, curiozitatea bătrânelelor în pistonarea aceleiași teme fugate sau chiar a unei singure note. Iar pe urmă, continuarea scenariului absurd (prin căderea bătrânelelor din toate direcțiile) a fost cu atât mai provocatoare, chiar nostimă de compus prin contraste derutante între căderi line pe game „hanonice” sau impulsuri repetate nevrotice, prăvăliri cu efect de domino, a la Vertigo de Ligeti sau spargeri în mici clustere care reprezintă fragmente de bătrânele.

_________________________________________________________________________________________