Proiectul ENCORE, inițiat de pianista Adriana Toacsen, își propune să îmbogățească repertoriul de bis-uri, miniaturile instrumentale ce rămân în memoria afectivă a publicului, la final de concert. Spun organizatorii: „În lumea muzicii clasice, bisurile întruchipează surpriza, celebrarea efortului interpretativ și a conexiunii dintre solist și public. Pentru concertist, bisul este momentul de evadare din rigoarea programului de concert, momentul de relaxare, de celebrare, dar și punctul în care se pot etala abilitățile tehnice și interpretative, umorul interpretului.”
O primă etapă importantă a proiectului s-a încheiat: Competiția ENCORE, destinată compozitorilor români cu vârste până în 30 de ani, şi-a desemnat recent câştigătorii. Am profitat de ocazie să stăm puțin de vorbă cu nucleul ENCORE, pianista – şi directorul artistic al proiectului – Adriana Toacsen.
CIMRO: De unde această pasiune pentru muzica nouă, pentru muzica „altfel”?
Adriana Toacsen: Nu știu să spun exact…Eu cred ca este puțin probabil să nu îți placă dacă reușești să te formezi ca o persoană deschisă și fără prejudecăți. Pe vremea mea, contactul cu o astfel de muzică era complicat de stabilit, căci YouTube a apărut dupa ce am încheiat studiile și apoi a durat ceva până am avut internet acasă. Îmi amintesc ca uneori ma duceam la Institutul Francez și doar ca să stau pe net…
Altfel, primul contact a fost cand o prietenă din liceu, Sabina Ulubeanu, m-a rugat să îi cânt o piesă la un concert. Probabil concertul claselor de compoziție. Nu știu să spun. Îmi amintesc totuși că era în Sala „Enescu” a Universității Naționale de Muzică din Bucureşti. Îmi amintesc și de repetiții și de faptul că nu era ușor și că la un moment dat am câștigat respectul Sabinei pentru că am identificat că aveam o nota greșit învățată într-un pasaj destul de elaborat tehnic și sonor!
Apoi a durat foarte mulți ani. Dar îmi amintesc că începând de prin 2009 visul de a face muzică contemporanǎ a început să fie din ce în ce mai prezent, numai că nu era să fie…Iată că până la urmă am reușit și trebuie să recunosc că sunt tare fericită!
Cred că dacă este să fiu onestă, pasiunea este pentru „altfel” și pentru „nou” în ARTE. Cred că trebuie să fim deschiși și receptivi și să ne străduim să învățăm din această creativitate a artiștilor și să îi permitem să ne poarte pe aripile ei…Cele mai bune și mai interesante idei le am cand ma duc la un eveniment de artă contemporană! Uneori mă și amuz și mă intreb cum o arăta! În loc să stau cuminte în scaunul meu, pare că nu respect performance-ul și tot scot din când în când telefonul, care este plin cu tot soiul de „memo-uri” pentru performance-urile mele!
CIMRO: Cum crezi că trebuie să abordeze un tânăr interpret muzica nouă – şi de ce ar trebui să o facă?
A.T.: În primul rând cred că este de făcut pentru că este frumoasă și pentru că îți este alături necondiționat!
Cum să o abordeze? Cu RESPECT! Nu-i o treaba ușoară și cred ca trebuie să fie extrem de cinstit cu el și cu muzica respectivă. Dacă nu ai suficient timp acum, lasă pe mai târziu, dar nu o face oricum! Nimic nu este mai rău ca o muzică nouă cântată prost sau nepăsător, pe sistemul „lasă ca nu o știe nimeni”! Se simte…TAKE YOUR TIME! Eu cred că o muzică nouă are nevoie fie de un interpret cu o experiență foarte mare, fie de un interpret care să aibă răbdare cu partitura și să îi ofere luxul de a nu o grăbi! Unii dintre noi simțim uneori că nu suntem „suficient de buni” dacă descoperim că materialul studiat pare să ceară mai mult timp. Eu cred că este absolut normal! Totul este mai intens și mai condensat datorită limbajelor și felului alert în care se succed cadrele în compozițiile contemporane.
Și mai este ceva extraordinar de povestit! Deseori ai șansa să te întâlnești cu compozitorul! Asta este absolut fantastic! Ai ocazia să auzi direct de la creator ce și-a dorit! Unde mai pui că ai cu cine să negociezi! Este un parteneriat minunat pentru că brusc nu mai esti descoperit și singur în acest demers, îl ai alături chiar pe cel care a imaginat tot ce scrie în partitură! Ai cui să îi ceri derogări, ai cui să îi ceri părerea, ai pe cine să întrebi ce-i cu pasajul ăsta sau cu tema asta, ai cu cine să inventezi soluții.
CIMRO: Vorbeşte-ne puțin despre ENCORE, ce implică acest proiect – inedit şi care va avea, cu siguranță, un impact puternic în scena muzicii româneşti?
A.T.: Public, compoziții, partitură, album! Sunt așa de bucuroasă că se face proiectul ăsta!
În primul rând ideea a apărut ca să încerce să ajute publicul și mai mult în relaționarea cu muzica nouă. Oare există ceva mai atractiv de oferit ca un BIS? Mie nu mi-a venit altă idee. Experiența mea cu publicul zice că ei sunt deja în proces de descoperire și ca sunt foarte receptivi la nou și la inedit! Cam toate momentele în care am cântat cu pian „preparat” au fost apreciate pozitiv de către public. Și am aflat asta direct de la sursă! Deseori oamenii din public uitau și de concertul ascultat de cât de preocupați erau să vorbească despre aceste artificii componistice folosite ca să producem noi sonorități.
Mai implică multe compoziții noi care, în plus, sunt pentru pian! Este el probabil instrumentul cu cel mai mare repertoriu, dar în zona contemporană nu mai stă așa de bine. Și nu, nu este despre a egaliza balanța, este vorba de a încerca să vedem dacă reușim să repunem și lucrările pentru pian solo în zona de interes a compozitori deja consacrați.
Structura lui presupune 12 compoziții care vor putea să fie audiate într-un turneu care se va desfășura la toamnă, vor putea să fie studiate de către pianiști și datorită faptului că se va tipări un volum de partituri Encore și vor putea să fie ascultate datorită Albumului Encore. Din cele 12 piese, 4 erau deja create, 4 sunt „comandate” și 4 sunt selecționate prin Concursul Național Encore, inventat pentru compozitorii care nu au împlinit 30 de ani. Sensul a fost nu doar să le oferim o şansă să participe la proiect, dar și să îi facem auziți, văzuți – și asta nu vrem să o facem doar pe scena de concert, ci și în presa scrisă, în zona de Radio și Tv. Absolut peste tot. Într-o lume care arde așa de puternic etapele și care are nevoie de promovare ca de aer, tinerii își fac loc greu și proiectul se străduiește să îi ajute și la acest capitol.
Bis-urile care erau deja compuse aduc în fața publicului compozitorii Cătălin Crețu, Dan Dediu, Șerban Marcu și Diana Rotaru. O să folosesc din motive lesne de înțeles enumerări alfabetice. Comenzile au încercat să aleagă compozitori consacrați în așa fel încât proiectul să profite de un repertoriu cât mai divers, așa că am solicitat ajutorul lui Sebastian Androne Nakanishi, Cristian Bence-Muk, Gabriel Malăncioiu și Sabina Ulubeanu. Se cuvine să îi menționăm și pe câștigătorii concursului: Irina Perneș, Andrei Petrache, Andrei Popescu și Rubin Szabó Bázsa Lovász, care o să fie publicați în volumul de partituri alături de George Păiș și Oana Vardianu.
CIMRO: Pe 8 noiembrie 2023, concertul ENCORE se va desfăşura la Bucureşti, găzduit în cadrul Festivalului Internațional MERIDIAN, unde eşti deja o „veterană”: în ultimii ani ai susținut două recitaluri spectaculoase, METAMORPHIA la Bucureşti (UNMB) în ediția 2021, „Planetarium” şi PIANO EXPRESS în ediția 2022, „Atlas”, la Filarmonica din Ploieşti. Modul carismatic de interacționare cu publicului şi strategia curatorială a programului, de fiecare dată viu şi perfect mulat pe tematica festivalului, au făcut să fii denumită, de unii reprezentanți ai generației tinere de compozitori, „poster-woman-ul perfect” pentru festival şi pentru muzica contemporană în general. Cât de importantă este prezența scenică şi „activarea” participativă a publicului? Altfel spus: are muzica, în particular cea mai mult sau mai puțin „avangardistă”, nevoie de vorbe?
A.T.: Invitațiile Festivalului Internațional Meridian au fost nu doar o onoare și o recunoaștere personală, căci orice interpret se hrănește cu așa ceva, nu putem să nu admitem. Dar mai important de atât, aceste invitații au fost pentru mine o încântare și o provocare pentru că le-am privit întotdeauna printr-o cheie care își dorea să abunde în prospețime, reinventare și creativitate, căci altfel nu avem cum să ne potrivim cu adevărat cu Noul.
Pe public eu îl văd ca pe un participant creator. Este alături de compozitor și de interpret. Toți trei formăm un trio în care toată lumea are drepturi egale și fiecare trebuie să-i respecte celuilalt opinia. Trebuie să simți publicul, să il porți cu tine și îi arăți ce minunății se întâmplă in ARTĂ și mai ales să ai răbdare cu el. Muzica nu are nevoie de vorbe, dar Concertul în sine a avut în timp o evoluție care a presupus, cred eu, o prefacere din ce în ce mai evidentă față de dinamica secolelor trecute. Acum, pulsul pieselor și spațiul în care se desfășoară momentul pot să schimbe scenarii chiar și pe loc.
Unde este interpretul în acest context? Sub influența revoluției, dar a celei astronomice. Am făcut rotația completă și suntem din nou și în postura de creatori cum erau uneori acum câteva secole, când se presupunea că interpretul poate să fie improvizatorul cadenței. Acum poate să improvizeze din nou, să fie scenarist, să fie regizor, să fie…..
Haideți să vedem…ce să fie? Abia aștept să văd ce o să fie interpretul Encore și cum o să poarte acest rol.
CIMRO: Mulțumim şi succes!
Proiectul ENCORE este organizat de Asociația Art&Co și co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional și Stalfort Legal. Tax. Audit. Partenerii proiectului: Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, Universitatea Națională de Muzică București, Universitatea de Arte George Enescu Iași, Filarmonica Banatul Timișoara, Filarmonica Transilvania și Filarmonica Brașov. Parteneri media: Radio România Muzical, Radio România Cultural, Societatea Muzicală, Actualitatea Muzicală, Bookhub, Metropotam.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
